de Morihei Ueshiba
Raiul se află chiar aici unde te afli şi aici este locul unde te poţi antrena. [Do jo]
Zen si Artele Martiale ca DO = Cale
[Calea-Adevarul-Viata-Legea-Dharma-Lumina / Iisus Hristos, cel mai mare judoka al tuturor timpurilor ("daruind vei dobindi", "cedeaza ca sa invingi", "non violenta", ''iubeste dusmanii",
"wei wu wei = actiunea prin nonactiune")]
Morihei Ueshiba a fost un maestru eliberat, o fiinta speciala asa cum, deocamdata, au fost si sunt putine pe pamant.
El a practicat si a predat artele martiale ca pe o cale a pacii si, desi multe traditii martiale autentice ofera perspectiva spirituala asupra caii martiale, Morihei Ueshiba a realizat calea martiala ca fiind o arta a pacii.
Printre altele, era aproape invincibil in arta sa si chiar si in exercitiile la care participau un mare numar de persoane care se angrenau in contact la nivelul sau, Morihei Ueshiba iesea cu usurinta invingator (chiar si in ultimii ani ai vietii).
Marele sau cadou facut omenirii este Arta Pacii.
Invăţăturile fondatorului aikido-ului…
Cele trei viziuni:
I. Calea unui luptător constă in manifestarea Iubirii Divine, spiritul care cuprinde şi hrăneşte tot ceea ce există. Lacrimi de recunoştinţă şi de bucurie au inceput să-mi şiroiască pe obraji.
Am perceput Pămantul ca fiind propria-mi casă, iar soarele, luna, stelele imi erau prieteni apropiaţi. Ataşamentul pentru lumea materială a dispărut. (anul 1925 la varsta de 42 de ani)
II. Pe la ora două dimineaţa, in timp ce executam ritualul de purificare, am uitat brusc toate tehnicile de arte marţiale pe care le cunoscusem vreodată. Tot ceea ce invaţătorii mei imi transmiseseră imi era acum complet nou pentru mine. Aceste tehnici reprezentau in noua viziune modalităţi de cultivare a vieţii, a cunoaşterii, a bunului simţ, şi nu instrumente de doborare a duşmanului. (anul 1940, luna decembrie)
III. Calea luptătorului a fost greşit inţeleasă, ca o modalitate de a ucide şi de a distruge pe ceilalţi. Aceia care caută competiţia comit o gravă eroare. Lovirea, jignirea sau distrugerea cuiva constituie cel mai mare pacat pe care il poate face o fiinţă umană.
Adevarata Cale a Luptătorului constă in evitarea masacrului. Ea este arta Păcii, puterea iubirii.
Lumea va cotinua să se schimbe dramatic, insă disputele şi războaiele ne pot distruge complet. Avem nevoie acum de tehnici de armonizare, şi nu de conflicte. Este nevoie de Arta Păcii şi nu de Arta Războiului.
Principiile lui Morihei Ueshiba: reconcilierea, armonia, cooperarea, empatia.
De aici incepe propriu zis “cartea”:
Frumuseţea divină
A cerului şi a pămantului!
Toate creaturile
Aparţin
Unei singure familii.
Ai - armonie, echilibru, unitate.
Ki - energie, vitalitate, spirit
Do - cale, metoda, mod de viaţa.
Arta Păcii incepe cu tine. Munceşte cu tine şi lasă Arta Păcii să se manifeste in toate activităţiile tale. Fiecare are un spirit care poate fi şelfuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti in viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru in tine.
Adu pacea in propria ta viaţă şi aplică Arta Păcii in tot ce te inconjoară.
Omul nu are nevoie de case, bani, putere, sau de un anumit statut pentru a practica Arta Păcii.
Paradisul se află acolo unde te afli şi acela este locul unde te poţi antrena.
Toate lucrurile, materiale şi spirituale, işi au originea intr-o singură sursă şi sunt legate intre ele, ca şi cum ar fi o singură familie. Trecutul, prezentul şi viitorul sunt cuprinse toate in forţa vieţii.
Universul a luat naştere şi s-a dezvoltat dintr-o singură sursă, iar noi evoluăm prin procesul de unificare şi armonizare.
Arta Păcii este medicamentul pentru o lume bolnavă. Răul şi dezordinea din lume există pentru ca omenirea a uitat că tot ceea ce există işi are originea intr-o singură sursă. Intoarce-te la sursă şi părăseşte gandurile pe egoism, dorinţe meschine, manie.
Cel care nu are nimic, de fapt are totul.
Dacă nu devii una,
Cu Vidul Cosmic,
Nu vei inţelege niciodată,
Arta Păcii.
Arta Păcii este aplicabila oriunde pe pămant, incepand cu vastitatea spaţiului şi terminand cu cele mai mici plante şi animale.
Forţa vieţii pătrunde peste tot şi puterea ei este nelimitată. Arta Păcii ne permite să fim conştienţi şi să pătrundem in această rezervă uriaşă a energiei universale.
Opt forţe susţin creaţia
Mişcarea şi nemişcarea,
Solidificarea şi fluidizarea,
Expansiunea şi contracţia,
Unificarea şi divizarea.
Viaţa inseamnă evoluţie..,
http://www.adanima.org/2006/07/26/arta-pacii-morihei-ueshiba-3/
http://aikibudo.ro/citate
http://www.jovis.ro/Cartea-Arta-pacii-Morihei-Ueshiba-145.htm
duminică, 27 iunie 2010
duminică, 30 mai 2010
joi, 13 mai 2010
joi, 1 aprilie 2010
DACO-GETII - STRĂMOSII ROMÂNILOR
Secolele VIII-VII iHr.
În secolele VIII-VII iHr., în asa numita perioadă mijlocie a Hallstattului sau primei epoci a fierului, se constată o unitate etnică si spirituală a triburilor ce locuiau în zona carpato-dunăreano-pontică. Contactele cu zonele înconjurătoare sunt relativ strânse iar circulatia oamenilor si produselor este tot mai intensă. Astfel se poate explica impunerea unei limbi unice geto-dace ce se generalizează acum.
Din punct de vedere arheologic se constată o crestere a importantei fierului - armele si uneltele din acest metal se generalizează. Bronzul continuă a fi utilizat dar pentru podoabe, piese de harnasament si coifuri. Ceramica, prin forme si decorul ei specific, reprezintă o dezvoltare firească a fondului local anterior. Este perioada culturii de tip Basarabi răspândită în Voivodina, Banat, toată Câmpia Română, jumătatea de sud a Moldovei, bazinul Muresului si unele infiltrări sud-dunărene până aproape de Balcani.
În Dobrogea se întâlneste o ceramică putin variată si uneori cu un decor canelat, decor ce predomină si în părtile central-nordice ale Transilvaniei precum si în nordul Moldovei - zone în care sunt specificate anumite faciesuri locale.
Asezările sunt situate pe locuri dominante, răsfirate pe terasele râurilor sau formează mici cenusare. Locuintele sunt în majoritatea cazurilor colibe, bordeiul fiind foarte rar întâlnit. Mormintele sunt de incineratie dar se întâlnesc si înhumări în tumuli.
Ocupatiile principale sunt agricultura si cresterea vitelor iar schimburile economice si comerciale se fac în special cu vestul si sud-vestul dar si cu regiunile nord-pontice.
O orientare apuseană, spre zona Dunării mijlocii, se constată si în cultura spirituală. Simbolul ''păsării călătoare'', a păsării acvatice purtătoare a bărcii sau a carului solar reprezintă ultima manifestare în lumea nord-tracică a unor credinte si practici religioase mostenite din epocile anterioare.
Secolele VII - IV iHr
Odată cu sfârsitul secolului al VII-lea iHr. litoralul vest pontic (Pontus Euxinus numele vechi al Mării Negre) începe a fi colonizat de către navigatorii si comerciantii veniti din diferite orase grecesti. Mai întâi Histria (= orasul de lângă Istros, Dunărea), apoi Callatis (Mangalia de azi) si Tomis (Constanta) pentru a aminti doar unele asezări din Dobrogea românească.
Concomitent apar si primele informatii scrise despre locuitorii acestor regiuni - crobizii si trizii (Hecateu). Cea mai importantă mărturie o întâlnim însă la Herodot care referindu-se la rezistenta opusă de geti, locuitori din prejma Dunării, înaintării marelui rege Darius al persilor prin aceste locuri în drumul său împotriva scitilor din nordul Mării Negre, ne spune că ''getii sunt cei mai viteji si mai cinstiti dintre traci''. Se stabileste astfel, fapt confirmat si de descoperirile arheologice, că getii reprezintă ramura nordică a tracilor.
Mult mai târziu, peste circa jumătate de mileniu, alti istorici ai antichitătii îi mentionează pe daci (Caesar, Frontinus). Cea mai relevantă referire o întâlnim la Strabon care ne spune că ''getii sunt cei care se întind spre Pont si spre răsărit'' iar ''dacii cei ce locuiesc în partea opusă''. Dar tot el se grăbeste a spune că ''dacii au aceeasi limbă ca si getii''. Acelasi lucru îl spun si alti istorici antici - Dio Cassius, Appian, Trogus Pompeius.
Coroborându-se mărturiile literare cu descoperirile arheologice se poate spune că geto-dacii sunt locuitorii regiunilor situate la nord de Balcani până în zona de nord a Carpatilor, de la Marea Neagră si est de Nistru până la Dunărea mijlocie din părtile Slovaciei si Pannoniei în perioada de sfârsit a primei epoci a fierului si pe tot parcursul celei de a doua epoci a fierului, adică între + 650 iHr. - + 100 iHr.
Bineînteles că pe acest imens spatiu în decursul perioadei analizate în aceste rânduri s-au petrecut si mutatii etnice. La început, în secolele VI-IV iHr. atât în părtile dobrogene cât si în centrul Transilvaniei sau nordul Moldovei a avut loc o convietuire cu neamuri scitice. Apoi, între sfârsitul sec. IV - începutul sec. II iHr., în special în părtile Transilvaniei, cu celtii iar în sec. III-II iHr. în Moldova cu bastarnii, neam de origine germanică.
Arheologic se constată o unitate a formelor de cultură materială ce se va desăvârsi cu vremea, ceea ce probează o asimilare treptată a tuturor acestor infiltrări externe.
Secolele IV - I iHr.
În a doua jumătate a sec. IV iHr. izvoarele istorice scrise mentionează mai multe confilcte militare ale lui Filip II, Alexandru cel Mare si Lysimachos, dintre 340-293 iHr., în aceste regiuni. Dar în lupte getii sunt condusi de sefi militari denumiti uneori chiar ''basileus'' sau ''rex'' - un anonim ''rex istrianorum'', Dromochaites, Zalmodegikos, Rhemaxos, Moskonos, Oroles, etc.
Descoperirile arheologice făcute în mormintele de caracter ''princiar'' - ce contineau obiecte din aur si argint decorate în stil animalier si reprezentând piese de podoabă, de paradă si harnasament - de la Agighiol, Peretu, Băiceni, Poiana-Cotofenesti, eventual zona Craiova, etc. confirmă atât existenta acestor sefi militari cât si a unor formatiuni politice de caracter statal inspirate în organizare după cele greco-macedonene.
Acum apar monedele din argint, bătute de geto-daci, imitatii de influentă celtică după originale macedonene ce circulă în paralel cu alte monede grecesti. Pe de altă parte progresele tehnice se fac observate în prelucrarea obiectelor de fier precum si în utilizarea tot mai intensă a rotii olarului în modelarea vaselor ceramice.
Asezările mai importante sunt cetăti apărate atât natural cât si artificial cu santuri, valuri si uneori chiar ziduri de cărămidă ori piatră. În ritualul înmormântării se utilizează cu predilectie incineratia dar s-au descoperit si relativ numeroase morminte de înhumatie. Izvoarele literare fac referiri la credinta în nemurire si la existenta unui zeu suprem numit Zalmoxes ce-si avea resedinta într-o pesteră pe muntele sfânt Kogaionon, iar în tinerete fusese elev al lui Pitagora.
Domnia regelui Burebista
În prima jumătate a secolului I iHr. getii ating, sub regele Burebista (+80 - 44 iHr.) apogeul puterii lor. Acum se realizează, pe cale armată, sub o singură autoritate, o stăpânire de caracter statal în genul altor regate ''barbare'' din lumea influentată de civilizatia elenistică. Progresele economice si culturale sunt remarcabile. Legăturile comerciale sunt cu toate zonele, iar interferenta cu noua civilizatie romană este tot mai intensă.
Productia vaselor ceramice, a obiectelor si uneltelor din piatră, os si metal, atât din aur cât si din argint, după model roman iar produsele romane pătrund tot mai mult si mai adânc la nord de Dunăre.
Demografic se constată o înmultire a asezărilor cu numeroase locuinte de suprafată (colibe) sau îngropate (bordeie). După unele estimări numărul populatiei depăsea cifra de 2.000.000. Asezările mai importante, denumite ''dava'' (cetate- Argedava, Prioboridava, Tamasidava etc), au roluri economice, sociale, culturale si religioase bine determinate. Se construiesc ''palate-temple'' si probabil locasuri de cult cu vetre-altar decorate. Este posibil ca prin marele preot Deceneu să se fi efectuat si anumite reforme religioase si sociale - societatea fiind împărtită în două mari categorii de oameni: tarabostes (conducători, căpetenii) si comatei (oameni liberi).
Contemporan si în parte inamic cu Iulius Caesar, Burebista va avea aceeasi soartă si cam în aceeasi perioadă. După moartea sa regatul se împarte mai întâi în patru apoi, în timpul lui Augustus, în cinci părti. Dar întinderea si coeziunea acestor grupări era fluctuantă după cum spune însusi Strabon.
Secolele I iHr. - I dHr.
Dar cu toată această fărâmitare mersul ascedent al vietii se constată în toate planurile. Arheologic se observă, în a doua jumătate a sec. I iHr. si începutul sec. I dHr., o ''renastere'' a artei prelucrării metalelor - în special a obiectelor din argint cu bogate motive geometrice, vegetale, zoomorfe si uneori si antropomorfe. Nici ceramica nu se lasă mai prejos, decoratia vaselor obtinându-se, în afara tehnicilor traditionale de incizie sau motive aplicate, prin lustruire si/sau pictură.
Marile asezări îsi continuă existenta si pe parcursul întregului secol I dHr., unele dintre ele figurând, cu numele lor, si pe harta Daciei făcută de geograful antic Ptolemeu.
Un nucleu de asezări se constituie în zona masivului Sureanul din Muntii Sebesului din Carpatii Meridionali.
Cu mai multe faze de evolutie aici se ridică si faimoasa Sarmizegetusa, capitala statului dac în sec. I dHr. Important centru metalurgic ea detine si principalul rol în cadrul vietii religioase prin multitudinea sanctuarelor dreptunghiulare si rotunde, prevăzute cu tamburi sau stâlpi. Tipuri de astfel de sanctuare se întâlnesc însă si în alte asezări contemporane atât din Transilvania cât si din Moldova. Izvoarele literare pomenesc si pe câtiva dintre regii dacilor din secolele I iHr. - I dHr., unii dintre ai având si atributii religioase. Unii au domnit în părtile Dobrogei - Rholes, Dapyx si Zyraxes - altii prin sudul Moldovei - Dicomes – ia Scorilo, Dura-Diurpaneus.
Domnia regelui Decebal
Ultimul rege al Daciei este Decebal (87- 106). Faimos prin faptele sale de arme el este cel ce s-a opus imparatilor romani Domitian si Traian. Cu acesta din urma a purtat doua mari razboaie, primul intre anii 101-102 si al doilea 105-106.
Mărturie a vitejiei sale stau două monumente ridicate de romani - monumentul triumfal de la Adamclisi (monument comemorativ, inaugurat in 109 la Adamclisi, pe un platou, la 2 km de orasul intemeiat de Traian- Tropaeum Traiani -,avind o inaltime de 42 m, in memoria victoriei obtinute aici de legiunile romane in timpul primului razboi dacic) din sudul Dobrogei si celebra Columna Traiana (capodopera a basoreliefului roman, cele 124 de episoade care urca in spirala pe trunchiul columnei, concepute ca o ilustrare a "Comentariilor lui Traian", constituie un original act de nastere al poporului roman) in centrul Romei, ridicată în 113 de către arhitectul Apollodor din Damasc, autor si al vestitului pod de peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin (a carui constructie fost incheiata in 105, avind o lungime de 1135 m. Despre acesta, istoricul Dio Cassius relata :"Minunate sunt si celelalte constructii ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea.").
Toate aceste monumente precum si mentiunile din lucrările autorilor antici coroborate cu descoperirile arheologice sunt mărturii ale gradului de civilizatie la care ajunseseră dacii în pragul cuceririi romane, cucerire ce n-a dus la o depopulare ci la o dezvoltare pe o treaptă superioară a unui nou popor ce se va crea în zona carpato-dunăreano-pontică - poporul român.
PRELUAT DUPA :http://media.ici.ro/history/ist02
În secolele VIII-VII iHr., în asa numita perioadă mijlocie a Hallstattului sau primei epoci a fierului, se constată o unitate etnică si spirituală a triburilor ce locuiau în zona carpato-dunăreano-pontică. Contactele cu zonele înconjurătoare sunt relativ strânse iar circulatia oamenilor si produselor este tot mai intensă. Astfel se poate explica impunerea unei limbi unice geto-dace ce se generalizează acum.
Din punct de vedere arheologic se constată o crestere a importantei fierului - armele si uneltele din acest metal se generalizează. Bronzul continuă a fi utilizat dar pentru podoabe, piese de harnasament si coifuri. Ceramica, prin forme si decorul ei specific, reprezintă o dezvoltare firească a fondului local anterior. Este perioada culturii de tip Basarabi răspândită în Voivodina, Banat, toată Câmpia Română, jumătatea de sud a Moldovei, bazinul Muresului si unele infiltrări sud-dunărene până aproape de Balcani.
În Dobrogea se întâlneste o ceramică putin variată si uneori cu un decor canelat, decor ce predomină si în părtile central-nordice ale Transilvaniei precum si în nordul Moldovei - zone în care sunt specificate anumite faciesuri locale.
Asezările sunt situate pe locuri dominante, răsfirate pe terasele râurilor sau formează mici cenusare. Locuintele sunt în majoritatea cazurilor colibe, bordeiul fiind foarte rar întâlnit. Mormintele sunt de incineratie dar se întâlnesc si înhumări în tumuli.
Ocupatiile principale sunt agricultura si cresterea vitelor iar schimburile economice si comerciale se fac în special cu vestul si sud-vestul dar si cu regiunile nord-pontice.
O orientare apuseană, spre zona Dunării mijlocii, se constată si în cultura spirituală. Simbolul ''păsării călătoare'', a păsării acvatice purtătoare a bărcii sau a carului solar reprezintă ultima manifestare în lumea nord-tracică a unor credinte si practici religioase mostenite din epocile anterioare.
Secolele VII - IV iHr
Odată cu sfârsitul secolului al VII-lea iHr. litoralul vest pontic (Pontus Euxinus numele vechi al Mării Negre) începe a fi colonizat de către navigatorii si comerciantii veniti din diferite orase grecesti. Mai întâi Histria (= orasul de lângă Istros, Dunărea), apoi Callatis (Mangalia de azi) si Tomis (Constanta) pentru a aminti doar unele asezări din Dobrogea românească.
Concomitent apar si primele informatii scrise despre locuitorii acestor regiuni - crobizii si trizii (Hecateu). Cea mai importantă mărturie o întâlnim însă la Herodot care referindu-se la rezistenta opusă de geti, locuitori din prejma Dunării, înaintării marelui rege Darius al persilor prin aceste locuri în drumul său împotriva scitilor din nordul Mării Negre, ne spune că ''getii sunt cei mai viteji si mai cinstiti dintre traci''. Se stabileste astfel, fapt confirmat si de descoperirile arheologice, că getii reprezintă ramura nordică a tracilor.
Mult mai târziu, peste circa jumătate de mileniu, alti istorici ai antichitătii îi mentionează pe daci (Caesar, Frontinus). Cea mai relevantă referire o întâlnim la Strabon care ne spune că ''getii sunt cei care se întind spre Pont si spre răsărit'' iar ''dacii cei ce locuiesc în partea opusă''. Dar tot el se grăbeste a spune că ''dacii au aceeasi limbă ca si getii''. Acelasi lucru îl spun si alti istorici antici - Dio Cassius, Appian, Trogus Pompeius.
Coroborându-se mărturiile literare cu descoperirile arheologice se poate spune că geto-dacii sunt locuitorii regiunilor situate la nord de Balcani până în zona de nord a Carpatilor, de la Marea Neagră si est de Nistru până la Dunărea mijlocie din părtile Slovaciei si Pannoniei în perioada de sfârsit a primei epoci a fierului si pe tot parcursul celei de a doua epoci a fierului, adică între + 650 iHr. - + 100 iHr.
Bineînteles că pe acest imens spatiu în decursul perioadei analizate în aceste rânduri s-au petrecut si mutatii etnice. La început, în secolele VI-IV iHr. atât în părtile dobrogene cât si în centrul Transilvaniei sau nordul Moldovei a avut loc o convietuire cu neamuri scitice. Apoi, între sfârsitul sec. IV - începutul sec. II iHr., în special în părtile Transilvaniei, cu celtii iar în sec. III-II iHr. în Moldova cu bastarnii, neam de origine germanică.
Arheologic se constată o unitate a formelor de cultură materială ce se va desăvârsi cu vremea, ceea ce probează o asimilare treptată a tuturor acestor infiltrări externe.
Secolele IV - I iHr.
În a doua jumătate a sec. IV iHr. izvoarele istorice scrise mentionează mai multe confilcte militare ale lui Filip II, Alexandru cel Mare si Lysimachos, dintre 340-293 iHr., în aceste regiuni. Dar în lupte getii sunt condusi de sefi militari denumiti uneori chiar ''basileus'' sau ''rex'' - un anonim ''rex istrianorum'', Dromochaites, Zalmodegikos, Rhemaxos, Moskonos, Oroles, etc.
Descoperirile arheologice făcute în mormintele de caracter ''princiar'' - ce contineau obiecte din aur si argint decorate în stil animalier si reprezentând piese de podoabă, de paradă si harnasament - de la Agighiol, Peretu, Băiceni, Poiana-Cotofenesti, eventual zona Craiova, etc. confirmă atât existenta acestor sefi militari cât si a unor formatiuni politice de caracter statal inspirate în organizare după cele greco-macedonene.
Acum apar monedele din argint, bătute de geto-daci, imitatii de influentă celtică după originale macedonene ce circulă în paralel cu alte monede grecesti. Pe de altă parte progresele tehnice se fac observate în prelucrarea obiectelor de fier precum si în utilizarea tot mai intensă a rotii olarului în modelarea vaselor ceramice.
Asezările mai importante sunt cetăti apărate atât natural cât si artificial cu santuri, valuri si uneori chiar ziduri de cărămidă ori piatră. În ritualul înmormântării se utilizează cu predilectie incineratia dar s-au descoperit si relativ numeroase morminte de înhumatie. Izvoarele literare fac referiri la credinta în nemurire si la existenta unui zeu suprem numit Zalmoxes ce-si avea resedinta într-o pesteră pe muntele sfânt Kogaionon, iar în tinerete fusese elev al lui Pitagora.
Domnia regelui Burebista
În prima jumătate a secolului I iHr. getii ating, sub regele Burebista (+80 - 44 iHr.) apogeul puterii lor. Acum se realizează, pe cale armată, sub o singură autoritate, o stăpânire de caracter statal în genul altor regate ''barbare'' din lumea influentată de civilizatia elenistică. Progresele economice si culturale sunt remarcabile. Legăturile comerciale sunt cu toate zonele, iar interferenta cu noua civilizatie romană este tot mai intensă.
Productia vaselor ceramice, a obiectelor si uneltelor din piatră, os si metal, atât din aur cât si din argint, după model roman iar produsele romane pătrund tot mai mult si mai adânc la nord de Dunăre.
Demografic se constată o înmultire a asezărilor cu numeroase locuinte de suprafată (colibe) sau îngropate (bordeie). După unele estimări numărul populatiei depăsea cifra de 2.000.000. Asezările mai importante, denumite ''dava'' (cetate- Argedava, Prioboridava, Tamasidava etc), au roluri economice, sociale, culturale si religioase bine determinate. Se construiesc ''palate-temple'' si probabil locasuri de cult cu vetre-altar decorate. Este posibil ca prin marele preot Deceneu să se fi efectuat si anumite reforme religioase si sociale - societatea fiind împărtită în două mari categorii de oameni: tarabostes (conducători, căpetenii) si comatei (oameni liberi).
Contemporan si în parte inamic cu Iulius Caesar, Burebista va avea aceeasi soartă si cam în aceeasi perioadă. După moartea sa regatul se împarte mai întâi în patru apoi, în timpul lui Augustus, în cinci părti. Dar întinderea si coeziunea acestor grupări era fluctuantă după cum spune însusi Strabon.
Secolele I iHr. - I dHr.
Dar cu toată această fărâmitare mersul ascedent al vietii se constată în toate planurile. Arheologic se observă, în a doua jumătate a sec. I iHr. si începutul sec. I dHr., o ''renastere'' a artei prelucrării metalelor - în special a obiectelor din argint cu bogate motive geometrice, vegetale, zoomorfe si uneori si antropomorfe. Nici ceramica nu se lasă mai prejos, decoratia vaselor obtinându-se, în afara tehnicilor traditionale de incizie sau motive aplicate, prin lustruire si/sau pictură.
Marile asezări îsi continuă existenta si pe parcursul întregului secol I dHr., unele dintre ele figurând, cu numele lor, si pe harta Daciei făcută de geograful antic Ptolemeu.
Un nucleu de asezări se constituie în zona masivului Sureanul din Muntii Sebesului din Carpatii Meridionali.
Cu mai multe faze de evolutie aici se ridică si faimoasa Sarmizegetusa, capitala statului dac în sec. I dHr. Important centru metalurgic ea detine si principalul rol în cadrul vietii religioase prin multitudinea sanctuarelor dreptunghiulare si rotunde, prevăzute cu tamburi sau stâlpi. Tipuri de astfel de sanctuare se întâlnesc însă si în alte asezări contemporane atât din Transilvania cât si din Moldova. Izvoarele literare pomenesc si pe câtiva dintre regii dacilor din secolele I iHr. - I dHr., unii dintre ai având si atributii religioase. Unii au domnit în părtile Dobrogei - Rholes, Dapyx si Zyraxes - altii prin sudul Moldovei - Dicomes – ia Scorilo, Dura-Diurpaneus.
Domnia regelui Decebal
Ultimul rege al Daciei este Decebal (87- 106). Faimos prin faptele sale de arme el este cel ce s-a opus imparatilor romani Domitian si Traian. Cu acesta din urma a purtat doua mari razboaie, primul intre anii 101-102 si al doilea 105-106.
Mărturie a vitejiei sale stau două monumente ridicate de romani - monumentul triumfal de la Adamclisi (monument comemorativ, inaugurat in 109 la Adamclisi, pe un platou, la 2 km de orasul intemeiat de Traian- Tropaeum Traiani -,avind o inaltime de 42 m, in memoria victoriei obtinute aici de legiunile romane in timpul primului razboi dacic) din sudul Dobrogei si celebra Columna Traiana (capodopera a basoreliefului roman, cele 124 de episoade care urca in spirala pe trunchiul columnei, concepute ca o ilustrare a "Comentariilor lui Traian", constituie un original act de nastere al poporului roman) in centrul Romei, ridicată în 113 de către arhitectul Apollodor din Damasc, autor si al vestitului pod de peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin (a carui constructie fost incheiata in 105, avind o lungime de 1135 m. Despre acesta, istoricul Dio Cassius relata :"Minunate sunt si celelalte constructii ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea.").
Toate aceste monumente precum si mentiunile din lucrările autorilor antici coroborate cu descoperirile arheologice sunt mărturii ale gradului de civilizatie la care ajunseseră dacii în pragul cuceririi romane, cucerire ce n-a dus la o depopulare ci la o dezvoltare pe o treaptă superioară a unui nou popor ce se va crea în zona carpato-dunăreano-pontică - poporul român.
PRELUAT DUPA :http://media.ici.ro/history/ist02
luni, 29 martie 2010
sâmbătă, 13 martie 2010
PSALMII LUI ZAMOLXE
- se canta numai de catre marele preot, o data pe an, la sarbatoarea "Intrarii in lumina"
I
Iata-ma, Zamolxe sunt eu , Stapinitorul,
duh de pamint si lumina , Mai-marele
peste douazeci si unu de riuri de Soare curgind,
peste douazeci si unu de riuri de Luna imbratisindu- se.
Barbat peste barbatii mei credinciosi,
peste femeile credinciaose: cadelnitare- n miresme,
lumina din lumina dedesupt si deasupra.
Iata, infloresc!Peste trupul meu veniti herghelii
de cai inaripati, bouri si toate rumegatoarele
si pasteti-mi iarba pieptului puternic,
indestulati- va din zorii si inserarile mele
si-n rut faceti dragoste, turme nesfirsite
de dragoste peste cimpiile de dragoste,
infierbintati ziua si noapte cu patima.
Veniti fiare si copaci si pasari
sub semnul meu si intariti-va firea:
diminetile mele: culcusuri pentru pui,
amiezile: leagan pentru seminte,
vulturi, cerul meu podoaba pentru aripi,
veniti cu veghea voastra rotunda
si rotiti-va: hora peste linistea mea.
Preoti, iata insemnele mele:
Inaltul peste adanc, Ziua peste noapte,
Duhul peste piatra si carne, iar deasupra
Aura mea soare si stele: sfanta patrundere
Preoti, imbracati aspre vesminte si armele,
iata, intram in lumina: sa bata clopotele
in iarba si-n sangele fiilor mei
II
Iata-ma, Zamolxe sunt eu, nebiruitul
si leg lumina de intuneric si leg
intunericul de lumina, cu privirile
adun crugul astrilor deasupra fruntii mele:
pentru fiecare om: o stea,
pentru fiecare copac: o raza,
pentru fiecare salbaticiune: o noapte de spaima.
Iata-ma, Zamolxe sunt eu; Taina
din taina adancului, Lumina din
lumina cerului intins si inalt
si de jur imprejur tacere si flacara,
duh peste duhul vostru, limba
peste gurile voaste, putere
pentru sangele celor din mine porniti.
Veniti, copii mei si atingeti-mi parul,
veniti, fetele mele si sarutati-mi buzele,
inchinati-va gandului meu pururea
iata sarbatoarea slavei mele, taine
si har din mine izvorand pentru voi,
aici, pe valea de dragoste a cerului,
impreunati-va si vazduhul sa tipe, bucurandu-se.
Peste trupul meu culcati-va sangele:
frumosii si frumoasele fiecare pereche
un cer si un paman, taina din taina
eu in inima si cautare si dor si-mplinire,
fiii mei, ficele mele de dragoste si de daruire,
praznicul acesta din trupul meu pentru voi,
fecundati pamantul, dati-i sentimente si seminte
Iata-ma Zamolxe, sunt eu, Stapanitorul
peste Soarele din mine, rotund,
peste Pamantul din mine, rotund, leganat
intre cele douazeci si unu de rauri din mine plecand,
din mine munti si paduri de putere,
campii de belsug si purpuriile vinuri
si pasari din parul si umerii mei.
Peste raurile mele cine va indrazni?
In padurile mele cine va patrunde?
Campiile mele cine le va incurca?
Pieirea lor de la lumina mea!
Pieirea lor de la raurile mele!
Pieirea lor in campiile mele adanci!
Pieirea lor de bratele fiilor mei!
Veniti copii la Muntele de taina: Kogaion,
in el puterea puterilor si toate radacinile,
si aurul si fierul in adancul adancului,
si vlaga celor plecati dintre voi,
veniti la Muntele muntilor cu varful in cer,
copii, lumina e a noastra in Marele Pisc,
veniti cu arcul si sagetile si toate sfintele arme.
Marele Zamolxe sunt eu, Nebiruitul
si leg noaptea de zi, ziua de noapte
si rod dau pamantului si femeilor
si barbatie, din coapsele mele, barbatilor,
peste Kogaion, iata-ma: scanteietor!
Clopote sunati la marginea duhului meu:
"Intram in lumina, in nesfarsita lumina!
Iata-ma, Zamolxe sunt eu, Stapanitorul
peste cer si pamant, Mai-marele
peste duhuri intelepte si cele de umbra,
iata-ma, Barbat peste barbatii mei credinciosi,
har peste femeile mele credincioase,
intre cele douazeci si unu de rauri: trup fara trup,
pentru toti: apa si aer si foc.
Cetatile mele, veniti la Intrarea-n lumina:
toate drumurile s-au deschis
spre Muntele indragostit calauzindu-va;
barbati ai trupului fara de moarte
impodobiti-va chipul, inarmati-va bratele,
asezati-va-n suflet femeile si toata obarsia,
veniti, in mine timpul infloreste.
Sositi! Iata duhurile norilor de intuneric asteapta
- dincolo de ei chipul meu de lumina!
Sositi! Pentru voi trupul meu si toate cele ceresti,
pentru voi ierburi si fructe si pasari,
pentru voi pietrelor inima si zbor
sositi neinvinsilor, acum
ura sagetilor voaste spre norii de ura
Iata, Zamolxe sunt eu, Stapanitorul!
Intrati in lumina mea, biruitorilor
iata, painea si vinul si mierea pamantului,
luati-le, binecuvantate- s pentru cetatile voastre;
peste voi duhul meu pasare orbitoare!
Nuntiti-va trupurile!
Peste toate, si-n toate sunt Eu! Bucurati-va!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)