Valeriu Sîrbu, Muzeul Brăilei, Brăila, România si Margareta Arsenescu, Universitatea Bucureşti, Bucureşti, România,
Analiză a relaţiilor dintre lumea "de viaţă" şi afterworld "" în această regiune şi perioada este extrem de interesant, după cum arată o serie de caracteristici originale: a) nu există vestigii funerare numai între 170/150 - 50 î.Hr. ; după această perioadă, ele sunt lipsite de până la cucerirea romană (106 d.Hr.), b) luând în considerare inventar funerar, am putea atribui aceste vestigii de razboinici, mai ales călăreţi, atâta timp cât avem doar câteva bucăţi de informaţii cu privire la post-tratament cu moartea a restului populaţiei; c) aşezări şi cetăţi continua existenţa lor, toate de-a lungul acestei perioade, care este după mormintele devin "invizibile". d) cu toate că vestigii funerare şi aşezările sunt cunoscute în întreaga regiune, numai în cazuri excepţionale, cei doi ar putea fi legate de un altul.
De aceea vom vorbi despre prima descoperiri funerare şi aşezări şi, în final, vom încerca să dea o explicaţie. Analizele noastre va lua în considerare numai acele elemente ale vestigii de utilă pentru acest subiect al acestui colocviu.
Zona geografică ne referim la include regiunile Banat, Oltenia, Vest Ţara Românească şi Transilvania de sud-est (fig. 1); cu toate acestea, vom lua în considerare descoperirile de alte domenii, precum, şi anume sudul şi nordul Dunării, în vederea pentru a face unele analogii şi comparaţii.
Perioada în analize este de aproximativ trei secole (200 î.Hr. - 106 d.Hr.) lungi, atunci când schimbările profunde au avut loc în credinţele şi practicile funerare ale geto-dacilor (Sîrbu 1985, p. 89-126; 1993; 2002, p. 374-393; Universitatea Babeş 1988, p. 3-32) . Analiza vestigii funerare din acest ora şi locul unde a generat diferite, uneori chiar contradictorii opinii, cu privire la originea lor culturale sau etnice. Ei au fost atribuite la celţii (Nicolăescu-Plopşor 1945-1947, p.17-33, Popescu 1963), tracii (Nikolov 1990, p. 14-26) sau de la comunităţile mixte de daci şi celţi (Zirra 1971, p.234 , 1976, p. 181; Sîrbu 1993, p. 25). Fundalul documentar disponibile la un moment dat, în timp sau în amestec de factori politice şi ideologice în interpretarea de istorie pentru o jumătate de secol de cont pentru o parte din această confuzie.
Elementele găsite în Gruia i-au permis lui V. Pârvan (1924, p. 35-50), pentru a analiza piese de informaţiile disponibile din istorici antici cu privire la evoluţiile din mici şi mijlocii de zona Dunării în ultimii trei secole înainte de zona de pre-creştine. V. Pârvan a spus în lucrările publicate pe vestigiile identificate la Gruia că celţii erau deja prezenti în regiunea Orientului Dunării, şi anume zona dintre Belgrad şi Vidin, pe la mijlocul secolului al IV î.en, care a împins populatia tracilor şi iliri mai departe est (Pârvan 1924, p. 43-46). V. Pârvan a datat mormintele din Gruia la mijlocul 3a-lea î.Hr. şi a crezut el a fost a face cu celţii care Brennus lăsat în urmă în Moesia pentru a lupta Gets şi Triballi, cu ocazia expediţiei balcanice (278-277 î.Hr.). Un act de faptul că ar trebui să morminte urnă incinerare de la data de 4 - 5 secolele lea î.Hr. au fost găsite în Gruia (Crăciunescu 1999, p. 46).
Studiu realizat de CS Nicolaescu-Plopşor, cea care a adus la cunoştinţa arheologii "vestigii din Oltenia, a marcat un început în stare proaspătă în investigaţii cu privire la identificarea corectă a elementelor care fac parte din colecţiile muzeelor locale (Nicolăescu-Plopşor 1945-1947, p.17-33). El a subliniat modul în care războinic morminte reprezentat grupul de nord-dunăreni, care a inclus elemente celtice-tip, dar de asemenea, remarcat prezenţa artefacte tracice (pumnale curbate, biţi căpăstru şi hand-made nave) (Fig. 2-4). Vlad Zirra adus o contribuţie esenţială la cercetare pe vestigiile celtice, ca studiul său continuă să fie o bază pentru tipologice-analiza cronologică a elementelor La Tène găsite în spaţiul carpato-danubian (Zirra 1971, p. 171-238).
Având în vedere prezenţa multor bine structurată şi, din data de aşezări şi necropole prezente în interiorul arcului carpatic (Zirra 1971, p. 171-238), o problemă ce în ce mai interesant este apariţia unor celtic vestigii arheologice, dar la o dată ulterioară şi la sud de Carpati, vizibil concentrat în România sud-vest. Cele două categorii de vestigii sunt nu numai în diferite domenii şi datează din diferite perioade de timp, dar au, de asemenea istorii diferite.
Prezenţa bratari cu sisteme de închidere Steckverschluss (Fântânele, Murgeni) sau simple, cu capete apărea cu litere aldine (Copşa Mică, Şeica, Archiud, Fântânele), fibule de timpuriu Dux (Fântânele, Murgeni) stau dovada prezenţei celţilor aici de la cât mai devreme Lt. B1 - B2 locotenent, şi anume de la ultima treime a secolului al 4-lea - începutul secolului al 3-lea î.Hr. (Zirra 1991, p. 177-184; Rustoiu 2005, p. 45-64).
Vestigiile celtice sunt concentrate în podişul Transilvaniei şi de câmpie, plus bazinul superior al Somesului, în timp ce vaile din jur (Haţeg, Hunedoara, Fagaras, Bârsa, sf. Gheorghe şi Ciuc) nu au nici o necropole sau aşezări, ci doar morminte izolate sau de produse (Sîrbu 2006, fig. 1-2); pe de altă parte, aceste văi, şi apoi Banat şi Maramureş, au inclus concluziile dacice - adevărat, doar câteva până în prezent (Sîrbu 2006).
Acest lucru sugerează că celţii ocupat teritoriul dintre Mureş şi Someş, la vest de Munţii Apuseni, iar câmpiile şi de podiş în intra-spaţiul carpatic, plus vale în bazinul superior al Someşului (Zirra 1974, p. 138-164; Vaida 2004, p. 375-392; Voinescu 2001).
Nu există constatări de vestigii celtice de acest gen din Transilvania după 2-lea î.Hr. ND (lipsa de centre oppida este revelator în acest sens), dar cauzele dispariţia lor nu sunt încă clare. Pe de altă parte, concluziile dacice în acest domeniu, în creştere a numărului incepand cu mijlocul secolului al 2-lea î.Hr..
Este dificil să admită că dacii asimilate celtii, deoarece vestigiile celtice păstrarea caracteristicilor acestora până la sfârşitul anului, şi inventarul de aşezări dacice si cetati din II 2 - secolele 1 st î.Hr. arată descrescătoare a influentelor celtice. Poate că, migraţia celtii "la vest urmat atât cauze interne şi puterea în creştere a dacilor. Cursul acestor razboinic dacice din Carpatii de sud-vest poate fi jucat un rol aici (Rustoiu 2002, p. 25-40), o problemă care va fi tratate cu spre sfârşitul anului. Acesta poate fi, de asemenea, că rezolvarea bastarnilor "în nord-Republica Moldova centrală în jur de 200 î.Hr. (Universitatea Babeş 2001, p. 522-529) împins dacii acolo spre Transilvania.
Documentaţia disponibilă, în prezent, permite una până la data de constatările Celtic la 330/220 - 170/160 î.Hr., dar poate celtii au rămas la vest de Munţii Apuseni, până la a doua jumătate a 2-lea î.Hr. II-a.
Literatura de specialitate, de la locul de muncă Zenon Woźniak a lui, încă mai utilizează conceptul de Padea "-Panagjurski Kolonii grup" pentru a desemna, de la un cultural-punct de vedere arheologic, vestigiile în Bulgaria (în special din regiunea de nord-vest), Serbia de nord-vest şi de sud-vest România (Woźniak 1974). Unele dintre descoperiri primul de acest tip, găsit în cele două localităţi omonim - Panagjurište şi Padea (V. Zirra 1971, p. 234, de referinţă 303 si fig. 23/16, 18, 20, 22, 26, 29), punctul aici pentru un aspect cultural al vârstei de fier al doilea în regiunea în cauză. Totusi, acestea nu sunt printre constatările cele mai spectaculoase, cum ar fi cea de la Panagjurište (Najdenova 1967, p. 70-74); Dimitrova, Gizdova 1974, p. 321-331; 1975, p. 321-331, 1975, p. 39-87). 39-87).
Descoperiri funerare
Mormintele plate. Avem de-a face cu 40 de descoperiri, cu mai mult de 90 de morminte au confirmat, cele mai multe dintre ele fortuite, inclusiv o necropola - Spahii, grupuri mici de morminte, cum ar fi Cetate (Nicolăescu-Plopşor 1945-1947 p. 19-20) sau Cepari, Corlate ( Nicolăescu-Plopşor 1945-1947, p. 22-23), Gruia (Pârvan 1924, p. 35-50; Nicolăescu-Plopşor 1945-1947, p. 26), Padea (Zirra 1971, p. 234, nota de subsol 303), Chirnogi (Şerbănescu 2000, p. 34-35) morminte izolate sau doar obiecte izolate, în principal arme (Nicolăescu-Plopşor 1945-1947, p. 17-33; Zirra 1971, p.222-228, ABB. 23; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 77-91).
Uneori, chiar şi săpături sistematice (Rast) nu a gasit nici oase incinerate, ci doar obiecte de inventar (Tudor 1968, p. 517-526), în sensul am putea fi aici pentru a face fie cu cenotaphs sau depozite votive.
O adevarata necropola a fost identificat la Turburea-Spahii şi Remetea Mare.
Săpături Salvage, Turburea-Spahii (judetul Gorj) a evidenţiat aproximativ 30 de morminte de incineraţie plat, aproape toate le-incineraţie în groapă. Doar un mormânt este un caz de incineratie urnă (M10), dar pot exista alţii au fost printre cele distruse. Element mai multe obiecte din sticla au fost publicate, care ar putea fi inventar de 9 morminte: arme şi unelte de harnaşament (cel puţin o sabie LtD1 de fier, avangarde, lama unui cuţit curbe, un pinten LtD1, un pic căpăstru, fragmente dintr-un scut Materiale de cherestrea (?), toate acestea fier, apoi unele accesorii de îmbrăcăminte şi bijuterii (extremităţile de cupluri din foi de argint, fragment dintr-o fibule de bronz, un alb-gălbui perle de sticlă, un fragment de brăţară din sticlă albastră, cu o alb zig-zag de finisare si un fragment dintr-o navă de Situla. Zona de necropola a dat de mai multe nave de fragmente ceramice, cele mai multe dintre ele realizate manual (inclusiv halbă-urnă), dar, de asemenea, fragmente de ceramică roata-a făcut. vestigiile de decontare, au fost observate în apropiere, o contemporane cu necropola, de asemenea, distruse de lucrari agricole. Unele elemente din inventarul de complexe au fost salvate (Gherghe 1978, p. 15-31)
Salvage săpături în Chirnogi (judetul Calarasi) gasit 6 apartament in-morminte groapă de incinerare, care stau dovada existenţei unor vestigii astfel în mod semnificativ mai departe în jos pe Dunăre. Doi dintre morminte, morminte, probabil, razboinic, s-au site-uri de unelte de harnaşament, bucăţi de un coif de bronz şi o bracelet de fier cu trei Oves, în timp ce alte patru morminte au avut doar o cu roata din halbă dacice puţin, toate de acelaşi tip, depus pe partea de sus a oaselor (Şerbănescu 2000, p. 34-35)
În Remetea Mare (judeţul Timiş), Florin Medeleţ cercetate o necropola cu 17 de morminte (16 incinerare, o înhumare), plus 3-4 morminte distruse. Trei sau patru au fost morminte de incineraţie în urne, cu capace, care au fost mîna nave care pot fi atribuite la daci, plus un mormant de inhumatie cu un sortiment de elemente Illyric de sex feminin. S-ar putea face cu o comunitate cu o majoritate de Scordiscians, a ajuns aici după expediţia din Balcani, dar că nu a trecut mult timp aici, pentru că inventarul este de la un interval de timp îngust (în jur de 270 - 240 î.Hr.) (aşa cum a constatat de către colegul târziu Florin Medeleţ şi de Aurel Rustoiu).
Deşi acest necropola este de la aceeaşi perioadă ca şi vestigiile celtice din Transilvania şi Munţii Apuseni de Vest, şi anume înainte de descoperirile de la Padea "-Panaghiurski Kolonii" grup în România de sud-vest, prezenţa sa în Banat şi aparent aparţinând Scordiscians ne-au condus la cred că ar trebui să fie luate în considerare. Evident, acesta este numai după constatările aici sunt publicate pe care le putem compara-le bine cu vestigii din Transilvania şi Oltenia.
Un alt articol reprezentativ este mormânt plat incinerare în Corcova (judeţul Mehedinţi), site-ul unei roţi gri-a făcut cana-urnă şi a unui inventar funerar constând din arme îndoite şi arsă (o sabie lungă în teacă său, un pumnal curbat într-o decorat teacă, un varf de lance - toate dintre ele de fier), o ceaşcă şi două La Tene C fibule de fier, foarte deformată (Stîngă 1992, p. 154; Sîrbu, Rustoiu, Crăciunescu 1999, p. 217-229) (Fig. 6) .
Noi va introduce în scurt timp o parte din caracteristicile acestor constatări.
Exterior formă - numai morminte plate.
Ritul funerar - incineraţie în exclusivitate.
Ritualuri. 80% din descoperirile revelat-incinerare în groapă, în timp ce într-un număr mic de cazuri au folosit urne (Padea, Corcova, Gruia, Spahii, Slatina), de obicei, o oase câteva incineraţi au fost depuse. De incinerare a morţilor a avut loc în altă parte; numai la Spahii am putea fi identificat rug (Gherghe 1978, p.16-17), dar ar putea fi, de asemenea, incinerare a ofertei, deoarece nu oase umane au fost găsite în zonă.
Uneori, gropi, de obicei, circulare, au fost arse, iar obiectele au fost trecute prin foc şi îndoite, în special de arme.
Inventar recuperate funerar constă în principal de arme şi muniţii, ham de viteze, apoi accesorii de îmbrăcăminte şi bijuterii, foarte rar, vase ceramice (Nicolăescu-Plopşor 1945-1947, p. 17-33; Zirra 1971, p. 134-137; Sîrbu, Rustoiu 1999 , p. 77-91; Sîrbu, Rustoiu, Crăciunescu 1999, p. 217-229) (Fig. 2-4).
Unul de multe ori constată că arme, cele mari, în special, (sabia, vârful de lance şi scut), au fost îndoite şi introduse pe rug, împreună cu cei morţi. Rămâne de văzut măsura în care această parte a ritualului poate diferenţia tracii de la celţii, dat fiind faptul că această practică este, de asemenea documentat în târziu necropole Halstatt (Vulpe 1967 pl. 20 / 4, 22/11, 16, 20 / 9).
Armele ofensivă sunt sabiile lung (de circa 27 de articole în 21 de localităţi), cuţite, Spears (aproximativ 50 de articole în 27 de localităţi) şi pumnale curbate (aproximativ 22 de articole în 18 localităţi), în timp ce scuturile alcătuiesc cele defensivă (Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 80-81) (Fig. 2/1-12; 3/1-3, 5-8; 4 / 1, 3, 5).
Ca regulă, uneltele de harnaşament compune din traco-Frau, capastru de tip, dar există şi alte tipuri de asemenea (Zirra 1981, p. 124-128; Werner 1988, p. 81-101) (Fig. 2 / 13, 3 / 4) .
Bijuterii şi accesorii de îmbrăcăminte, în special de fibule, care nu sunt faptul că numeroase sau modificate, sunt, de o schimbare, ghiduri cronologică de important, deoarece data de la C2 locotenent - Lt. D (Popović 1991, p. 319-324; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 82-84) (Fig. 4 / 4, 6-7).
Centurile găsite la Corlatele (Fig. 4 / 11), de bronz şi catarame de fier (Babeş1983, p. 196-221), a margele si bratari de sticlă forma o altă categorie de obiecte.
Nu sunt de faptul că navele ceramica multe şi sunt toţi de origine dacică, care ar putea fi explicat fie prin lor de a nu fi recuperate în timpul descoperiri fortuite, deşi prezenţa lor a fost menţionat, în căutarea lor sau mai putin spectaculoase decât uneltele de arma. În timp ce o găsite în Oltenia, fie de mîna borcane şi tipic cani dacice, sau căni şi plăci găsit, de asemenea, de pe teritoriul Scordiscian (Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 84), toate navele din Transilvania sunt de mîna şi sunt caracteristice ale dacilor, fie că este vorba borcane şi căni (Ciugudean 1980, p. 425-432; Moga 1982 p. 87-91).
Cronologie. Analiza de inventar funerar al tuturor acestor descoperiri arată lor datează din C2 locotenent-D1, şi anume între 170/160 - 50 î.Hr..
Ca şi în mai mult de 70% din descoperiri, armament, echipamente militare şi a uneltelor de harnaşament s-au găsit, am putea presupune erau războinici, în principal, călăreţi (Nicolăescu-Plopşor 1945-1947, p.17-33; Sîrbu, Rustoiu 1999, p. 88), din păcate, un număr mic de oase incinerate au fost recuperate şi avem până acum numai trei analize antropologice, realizat de Alexandra Comsa, doi de la Blandiana si unul de la Tărtăria, prin urmare, toate am putea face este de a emite consideraţii generale.
Morminte tumulare. În aceeaşi regiune ca şi mormintele plat, morminte tumulare au fost lansate - toate dintre ele incineraţie şi care aparţin bărbaţi adulţi - în Oltenia, Poiana (Berciu 1934, p. 25; Vulpe 1976, p. 208), Ţara Românească de vest - Lăceni şi Orbeasca de Sus (Moscalu 1977, p. 329-340) şi Transilvania de sud-vest, precum şi, Cugir (Crişan 1980, p. 81-87) (Fig. 6) şi Călan (Rustoiu, Sîrbu, Ferencz 2001-2002, p. Obiectele găsite în interiorul mormintele tumulare, similare cu cele ale celor plat, care se adaugă, uneori, căşti de protecţie şi cămăşi de mail, ne permit să se presupună că acestea aparţineau călăreţi aristocrat (Vulpe 1976, p. 193-215; Babeş 1988, p. 5-8; Sîrbu 1994, p. 83-121; Rustoiu 1994, p. 33-37). Navele sunt ceramică dacică, dar uneori am găsit importurile elenistice. Astfel de morminte au fost, de asemenea, inaugurat în restul Ţara Românească şi Moldova şi ele de la data de 1 secolul I î.Hr., în sud de Carpaţi şi Transilvania de sud-vest şi din secolul 1 AD din Moldova (Vulpe 1976, p. 193-215; Universitatea Babeş 1988, p. 7; Sîrbu 1994, p.135). După evaluarea situaţiei din aceste morminte în apropiere de centre rezidenţiale dacice, daco sau elenistică origine a navelor de ceramică şi majoritatea obiectelor metalice, putem conchide au îngropat acolo aristocraţi războinic dacice.
Un număr mare de morminte tumulare sunt concentrate la sud de Dunăre, în aceeaşi perioadă. De multe ori, ei alcătuiesc necropole reale, cum ar fi în Altimir, Gorna Malina, Târnava (Theodossiev, Torbov 1995, p. 11-58) sau de cei din jurul oraşului Vraca (Theodossiev 2000)
Tradiţie de tumuli de constructii este deja înregistrate în epoca bronzului târziu şi a fierului în vârstă fragedă trac şi Autariat zona de locuit (Theodossiev 2000, p. 26), dar acest tip de monument funerar nu mai este prezentă în lume orientale celtică a 3-lea-secolele 1 st î.Hr. (Todorović 1968, p. 16-18), care sugerează fie că tumuli poate să aparţină populaţiile locale - trac şi dacice, sau că au adoptat practica de la ei.
"Non incinerat oase umane în contexte non funerare". Un alt lucru interesant este prezenţa "non incinerat oase umane în contexte non funerar" peste tot zona de excavat. Vorbim aici despre schelete întregi, părţi de carcase şi oase izolate - a craniului sau orice altă parte a corpului (Fig. 7). Acestea au fost dezvelit în aşezările de Divici, Ostrovul Şimian, Celei, Ocniţa, şi vom adăuga la toate aceste "Orlea domeniul gropi", care conţine 23 persoane fizice (Comşa 1972, p. 65-78). Constatări similare sunt cunoscute în toată zona de geto-dacilor "locuinţă, fiind o caracteristică a perioadei de" graveless ", o situaţie care poate fi întâlnit în alte regiuni culturale de asemenea.
Ele nu fac parte din categoria de morminte comune, atât timp cât caracteristicile lor sunt în mod evident diferite: ele nu sunt găsite în necropole, dar în interiorul aşezărilor, în gropi izolate sau locuri de cult; nu există reguli în înlătura şi de orientare, Piese de schelet sau oase izolate alcătuiesc un procent mare de aceasta, mai multe schelete întregi sunt în poziţii anormale sau purtând urme de violenţă, exista o multime de copii, dar nu şi bătrîni, şi nu există stocuri tradiţionale (Sîrbu, 1986, p. 91 -108, 1993, p. 31-36, 86-100, 1997, p. 193-221; Universitatea Babeş 1988, p. 13-16).
Descoperirile recente din Hunedoara - Gradina Castelul arată unele caracteristici neobişnuite. Ne-a face cu doar 24 de inhumed decedat, cuprinzând aproape 36 de persoane fizice, cu un număr de caracteristici neobişnuit: nu morminte au fost sapate pentru morţi, în schimb, cavităţilor prezente în piatră au fost utilizate, cei morţi sunt toţi copiii, nu există nici o manieră consecventă a depozitare sau să orienteze mort, cele mai multe dintre ele s-au aşezat într-o singură bucată, dar există, de asemenea schelete care lipsesc piese sau unele sunt doar craniul sau oasele postcranial, inventarul constă în cea mai mare parte de articole de îmbrăcăminte şi de arme şi nu există nici ceramica. Numai trei incinerat decedate au fost găsite, tot de pe ei tineri, intre 16 si 22 de ani, una dintre ele fiind un razboinic; constatările înapoi la data de 40/50 - 106 î.Hr.. (Sîrbu, Luca, Roman, Purece 2005, p.18-19; mai mult pe acest lucru în prezentul volum).
Aşezări şi cetăţi
Nenumărate sud aşezări, fortificate sau nu, si cetati, datand din al 4-lea -3 secolele II-III î.Hr. şi secolul al 2-lea î.Hr. - 1 secolul AD sunt prezente din Carpaţi şi la nord de Porţile de Fier. După cum ne referim acum numai la 2 secolul II î.Hr. - 1 secolul I d.Hr., ne permit să amintim câteva dintre ele: Socol (săpături Caius Săcărin), Stenca Liubcovei, Divici (Guma, Rustoiu, Săcărin 1997, p. 401-427 ) (Fig. 8), şi Schela Cladovei (Boroneanţ, Davidescu 1968, p. 253-259), pe malul stâng al Dunării, la nord de Portile de Fier, Celei, Gropşani (Popilian, Nica 1998, p. 43 -- 95), Sprâncenata (Preda 1986), Bâzdâna (Tătulea 1984, p. 92-110), Spahii (Gherghe 1978, p. 15-31) şi Ocniţa (Berciu 1981), în Oltenia, Cugir (Crişan 1980, p. 8), , Costeşti, Piatra Rosie (Daicoviciu 1954), Şeuşa (Ferencz, Ciuta 2000, p. 22-29), precum şi Lancrăm (Popa, Simina 2004) (Fig. 11), în Transilvania de sud-est.
Inventar al acestor aşezări dacice este aproape în întregime, precum şi obiecte celtice reprezintă mai puţin de 0,5% (nave de grafit, bijuterii, accesorii de îmbrăcăminte, mai ales fibule). Desigur, elenistică şi romană importurile au fost de asemenea găsit în site-uri, dar acestea nu sunt reprezentative pentru analiza noastră, importanţa lor este de numai cronologică. Două obiecte excepţionale, poate de Celtic sau de origine galo-romane sunt masca de Ocniţa (Berciu 1981, p. 100-101), precum şi bustul lui Piatra Rosie (Daicoviciu 1954, p. 117-118, fig. 37-38).
Printre aceste site-uri, ne propunem să introducă Ocniţa, cu două complexe culturale: camera de Underground nr. 2, care conţine un inventar bogat şi variat - arme, uneltele de harnaşament, bijuterii şi accesorii de îmbrăcăminte, figurine antropomorfe şi vasele de ceramică, multe dintre ele pictate (Berciu 1981, p. 80-96) (Fig. 10) şi nr groapă. 125, cu 28 de obiecte de întregul ceşti (opaiţ, borcane, scut Materiale de cherestrea, teaca pumnal, fibula, etc) (Berciu, Iosifaru, Diaconescu 1993, p. 149-156) (Fig. 9). După cum se poate vedea, numai anumite obiecte sunt similare cu cele descoperite în morminte (suliţă şi capete de săgeată, căpăstru, Materiale de cherestrea scut, peroneu).
O atenţie specială trebuie acordată aşezările întărite în jurul zonei locuinţă Scordiscian, cum ar fi site-urile din Židovar şi Mihailovac, fortificate cu un şanţ şi vallum de apărare. Inventar arheologic aici, datand din secolele II-2-st 1 î.Hr. (şi, poate, 1 AD secolului) este formată în principal din ceramică, bijuterii şi accesorii de îmbrăcăminte (fibule, în special), cuţite şi unelte de harnaşament, care s-au omologii lor din regiunea civilizaţiei La Tene. Cu toate acestea, unele dintre produse ar putea fi clasificate ca fiind efectuate în moda La Tene, dar nu caracteristice civilizaţiei celtice. Anume, cuţitele curbe sau Ltd pinteni fac parte din elementele care celţii împrumutat de la zonele de locuit, în nord şi nord-vestul Peninsulei Balcanice (Bozic 1984, Fig. 3)
De asemenea, menţionat faptul că, aşezările întărite în Židovar şi Mihailovac includ destul de navele de câteva dacice (aproximativ 10% din toate elementele din Židovar), probabil din cauza relaţiilor comerciale strânse între cele două popoare, precum şi de o prezenţă dacice etnică în mediul Scordiscian. Tipurile de nave caracteristice ale dacilor şi Scordiscians (Popović 2000, p. 83-111) sunt destul de diferite pentru a fi în măsură să le spun în afară, în site-urile din această regiune, ceea ce înseamnă o-ar putea elaborează statistici fiabile, mai degrabă de prezenţa lor în diferitele tipuri de descoperiri. Sudul Banatului, în imediata vecinătate a Dunării (Popović 1989-1990, p. 165-176), este o zonă destul de consecvent în ceea ce priveşte cultural-arheologice, sensul Dunării, în jurul Portile de Fier, nu pare să fi constituit o frontieră politică.
Este evident că aşezările întărite în România de sud sunt dacice. Pe baza documentaţiei disponibile, nu pozitiv culturale, arheologice sau clasificarea etnică este posibil pentru centrele fortificate din nord-vestul Bulgariei. Pentru moment, nu cetati cu caracteristică zid de piatra ale lumii dacice de nord s-au atras atenţia, cum ar fi cele în Munţii Carpaţi (Glodariu 1983, p. 75-130; Antonescu, 1984, p. 99-174), cu toate că unii cercetători nu menţionează prezenţa de fortificaţii pe munţilor, în nord-vestul Bulgariei (Theodossiev 2000). Ce apariţia de obiecte, de asemenea, prezent în zona de Scordiscian La Tène puncte în această regiune este existenţa unei vieţi de tranzacţionare activă în Balcani, dincolo de frontierele instabilă, uneori, a unui număr de entităţi politice din antichitate tarziu.
Consideraţii finale
Studiile realizate până în prezent de apel pentru o analiză a vestigiilor în două părţi distincte: 170/160) - 50 î.Hr., pe o perioadă care include mai multe cetăţi şi aşezări, precum şi necropole; b) 50 î.Hr. - 106 d.Hr., cu nenumărate cetăţi şi necropole, dar nici unul dintre vestigiile comune funerare.
Pentru prima perioadă, săpăturile arheologice atesta o realitate remarcabilă: morminte dintr-o zonă de mare - nord-vestul Bulgariei, Serbiei de nord-est şi sud-estul România - arată inventarele funerare, mai degrabă similare: sabii lungi, cuţite de luptă, de tip celtic lanţurile de centură, pumnale dacice de tip şi Frau, capastru, plus avangarde şi scuturi, în aşa-numitele Padea - Panaghiurski Kolonii de grup.
Cu toate acestea, anumite diferenţe de zonă există. La sud de Dunăre, şi anume în Serbia de nord-est, bijuterii şi Scordiscian-navele de tip sunt dominante, iar în nord-vestul Bulgariei, concluziile sunt fie trac, ilir sau dacice. Cu toate acestea, atunci când este vorba de nord a râului, de cele mai multe obiecte, navele de ceramică, în special, sunt de origine dacica.
Cu toate acestea, riturilor şi ritualurilor sunt diferite. În timp ce în sud de Dunăre nu sunt prea multe ca inhumaţie tumulare şi morminte plate cu totul, nu mai sunt decât morminte de incineraţie plat asociate cu stocurile de acest tip la nord de râul.
Aceste constatări arată standardizare de arme (sulita-sabie-scut şi, destul de des, cuţite, apoi Frau, capastru), în special pentru cavalerie, care ar putea indica o colaborare între aristocraţiile dacice, Scordiscian şi ilirice din regiune în timpul lor de expediţii de jaf la de Sud sau lupta împotriva ofensivei romane din Balcanii de nord.
Arheologii au considerat aceste morminte a apartinut mercenari, deoarece astfel de obiecte au fost, de asemenea, găsite în zone mai departe (coastelor de nord si de vest a Mării Negre).
În scopul de a stabili origini etnice şi culturale ale vestigii funerare, noi trebuie să ia în considerare aşezări, cetăţi şi locuri de cult din regiune. Pe malul nordic al Dunării, în principal, în apropiere de Portile de Fier, o serie de oraşe şi aşezări fortificate s-au descoperit (Socol, Divici, Stenca Liubcovei), care "fortificat" fluviul cel mare, iar acest lucru înseamnă Masters de la locul trăit aici.
Un număr de nave dacice au fost găsite în Scordiscian aşezări fortificate (Mihailovic şi Zidovar), uneori în cantităţi semnificative (10% la Zidovar) (Gavela 1952). Cum putem explica prezenţa lor? Fie prin intermediul relaţiilor comerciale dintre cele două popoare, sau de o prezenţă eficientă dacice de pe teritoriul Scordiscian, în sudul Banatului, apropie de Dunăre. În zona Portile de Fier, pe ambele maluri ale Dunării sunt similare în ceea ce rămâne arheologice sunt în cauză, care ar putea sugera Dunării nu a fost nici etnic, nici politic. Este evident că aşezările fortificate din nord-vestul Bulgariei sau România sud nu sunt legate de populaţie Scordiscian. Prezenţa Scordiscian-obiectele de tip constatat, de asemenea, în La Tène indică zona de nimic altceva, dar intens schimburilor comerciale în Balcani, dincolo de frontiere, de multe ori instabil, al anumitor entităţi politice ale antichităţii târzii.
Trebuie să ne amintim că materialele Scordiscian, Celtic, în general, sunt foarte rare în aşezările din nordul Dunării, mai puţin de 0,5%
Prezenţa unor morminte tumulare, cu un inventar similar ca şi în toată zona de nord-Dunăre, în apropiere de centre dacice rezidential, demonstrează existenţa unui aristocraţiei locale militare.
Dacă luăm în considerare realităţile arheologice ale Dunării de nord, am putea concluziona că în continuare trebuie să fie atribuită dacilor. Nu există dovezi arheologice pentru a atesta existenţa unor aşezări şi necropole Scordiscian, la nord de Dunăre, dar, cu siguranţă, ar putea exista unele morminte izolate Scordiscian.
Luminoase, în acest scop este descoperirea în Veliki Vetren, pe Muntele Juhor în Serbia, au fost un găsit un piept conţinând circa 14 de seturi de arme, uneltele de harnaşament, bijuterii şi accesorii de îmbrăcăminte caracteristică de cavaleri, elemente de tipuri de obicei găsite în mormintele această perioadă (Stojić 1999, p. 105-107). Aceasta descoperire este dovada faptului că astfel de clase de elemente circulat zone întinse şi popoare diferite, şi nu pot fi folosite ca argumente finale în atribuirea vestigii din aceasta zona la anumite grupuri etnice sau culturale.
Totusi, alte realităţi istorice sunt importante în acest sens: puterea Scordiscian a fost distrus de expansiunea romană până la sfârşitul anului II 2 - începutul secolului 1 î.Hr., în timp ce puterea dacice creşte în mod semnificativ de la începutul secolului 1 BC. Totusi, alte Realităţi istorice sunt importante În acest sens: Puterea Scordiscian o fost distrus de expansiunea romană până la Sfârşitul a 2-lea - începutul secolului 1 i.Hr., in timp ce puterea Dacice Creste in mod semnificativ de la începutul secolului 1 î.Hr. . Astfel, este dificil de a accepta nord Scordiscian dominaţie a Dunării, care este dovedit nici de surse scrise, nici de vestigii arheologice. Astfel, Dificil este de o accepta nord dominaţie Scordiscian a Dunării, de îngrijire dovedit este nici de surse scrise, nici de Vestigii arheologice. Mai mult decât atât, există dovezi arheologice pentru existenţa unor puternice comunităţi dacice la sud de Dunăre, unul dintre ei, în regiunea dintre Lom şi Iskar. Mai mult decat Atât, exista Dovezi arheologice pentru Existenţa únor puternice Comunităţi Dacice La sud de Dunare, unul dintre ei, în regiunea dintre Lom şi Iskar.
De exemplu, un loc important de cult a fost dezvăluită la Bagačina, constând din mai multe gropi (aşa-numita "domeniul de gropi"), cu abundente şi variate depozite votive. De exemplu, un loc de cult important de un fost dezvăluită la Bagačina, constând din mai multe gropi (asa-numita "Domeniul de gropi"), cu abundente şi variate depozite votive. Vaze nenumărate (borcane, cani, cesti, kantharoi, decorate în relief boluri) sunt tipice pentru a ceramicii dacice din II 2 - 1 st-lea î.Hr. (Bonev, Alexandrov 1996, p. 39-41, fig. 8) (fig .12). Constatări, unele dintre ele din perioadele anterioare, atestă existenţa unor comunităţi puternice dacice din apropiere. Din păcate, foarte puţine aşezări din regiune au fost excavat, motiv pentru care de cele mai multe vestigii sunt rezultatul unor descoperiri fortuite funerare.
Domeniile "de gropi" care conţin depozite, cum ar fi cel de la Bagacina sunt atestate în aproape toate geto-dacilor zona de "locuinţă pentru această perioadă (Sîrbu 1993, p. 96-100, 1997, p. 193-221).
De asemenea, importante descoperiri sunt compuse din elemente tipice silverwork dacice, uneori chiar şi în comori, cum ar fi cele din Galice (Fettich 1953, fig. 5-12) sau Jakimovo (Milcev 1973, p. 1-14). Avem de-a face cu tulpină cupe, navele mastos, phalerae figurativ, fibule cu colectari sau multi-bratari spirala realizate din plăci cu extremităţilor zoomorfe, toate dintre ele realizate din argint, uneori aurit. Astfel de elemente sunt caracteristice nord-dunăreni dacice de elită, în special cea din Transilvania.
Toate aceste tipuri de site-uri (aşezări, site-uri de cult, unele morminte, fortificaţii posibil masivului) şi artefacte (ceramică, accesorii de îmbrăcăminte, mai multe categorii de arme şi unelte de harnaşament, obiecte silverwork) sugerează că II 2-secolele 1 st nordul Bulgariei ar putea fi clasificate ca parte a geto "clasic-culturii dacice".
Constatările din Portile de Fier dovada stand regiune a existenţei, de către 200 î.Hr., pe de o aristocraţie războinic, cavalerie, în special, cu arme şi echipamente standardizate. Pe la mijlocul al 2-lea î.Hr. II-a, astfel de constatări apar în Oltenia şi Muntenia de vest, şi până la sfârşitul aceluiaşi secol, în sud-vestul Transilvaniei.
Morminte tumulare în România de sud-vest, precum şi în restul data de Ţara Românească de la sfârşitul II 2 - începutul secolului 1 î.Hr.. Inventar al aşezări şi obiecte funerare, în toate aceste categorii de morminte, navele de ceramică, în special, să indice avem de-a face cu dacii. Poate că nu este deloc întâmplător că cele mai multe dintre morminte cu arme sunt datate în prima jumătate a secolului 1 î.Hr., pe o perioadă de expansiune dacice, în principal, sub domnia lui Burebista (Crişan 1975).
Migrarea acestor războinici "de sud", pentru a Transilvaniei de sud-est ar putea fi cauzat de plecare al celtilor. Nu este întâmplător faptul că geto-dacii stabiliţi în regiunea centrul lor politice, militare şi religioase - la Grădiştea de Munte (Sarmizegetusa Regia), precum şi a construit sistemul de cele mai impresionante fortificaţii în societatea autohtonă (Glodariu et al. 1996).
Vestigii găsite în aşezări şi necropole din acest loc şi perioadă nu sunt relevante, atunci când am să evalueze relaţiile dintre "lumea celor vii" şi afterworld "sau lumii" de mort ".
Am avea, de asemenea aşezări şi necropole pentru prima perioadă, 170/160 - 50 î.Hr., dar o serie de alte aspecte apărea. Pe baza conţinutului lor, am putea spune Warriors, călăreţii în special, au fost îngropate în aceste morminte, dar ceea ce nu stim este modul în care acestea tratate alte tipuri de moarte (oamenii de rând, femei, copii, bătrâni). Anumite constatări, cum ar fi cele inclusiv catarame, fac parte din obiecte tipic feminine. Numai la Spahii am putea starea asocierea cu necropola de decontare propriu; ca pentru restul, ar trebui să fim bucuroşi să ia act de existenţa, în acelaşi loc şi timp, de vestigii funerar, împreună cu aşezări şi cetăţi. Datorită faptului că Warriors au fost îngropate în aceste morminte, este dificil să se compara inventarul lor cu aşezările ", deoarece rezultatul ar fi lipsită de relevanţă: în primul caz, este un inventar care a apartinut unei singure categorii (Warriors), în timp ce în al doilea, este un inventar necesare pentru toţi membrii comunităţii.
Astfel, avem următoarele dovezi şi motivele pentru atribuirea funerar plat rămâne la daci, şi nu la Scordiscians: toate orasele, aşezări şi morminte tumulare, în nordul Dunării sunt dacice, o parte din obiectele lor, în special a navelor, sunt de obicei dacice, în timp ce o serie de arme ofensive şi defensive reprezintă seturi de luptă standardizate, comune pe o arie geografică mult mai mare si inclusiv populaţii diferite.
b) situaţia devine mai gravă în ultimul secol şi jumătate anterior la cucerirea romană, o perioadă cu o mulţime de cetăţi şi aşezări, dar nu vestigii funerare. Lipsa de morminte este un fenomen comun peste tot geto-dacice zona de locuit (ca în anumite zone ale celţilor), şi nu ar putea fi explicat fie prin lipsa de cercetari sau de Herodot "(IV, 94) declaraţie despre tracii a şti cum să devină nemuritor!
Preluata dupa http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/acta%20V%20special%20number/915dacian.htm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu